Hm. Cum trece timpul.... In urma cu 18 ani se petreceau cele mai dramatice evenimente din istoria recenta a Romaniei, si cu siguranta cele mai dramatice din istoria moderna a Bucurestilor. Strigam pentru libertate, mureau oameni, erau batuti si injositi pentru crima de a fi intelectuali, sau macar pentru ca semanau cu niste intelectuali, ne luptam in familie pentru simpatii politice si eram absolut convinsi - cu totii - ca avem dreptate. Frumosul vis din 22-25 decembrie, cand eram cu totii uniti in aceeasi bucurie debordanta, s-a transformat intr-un cosmar romanesc cu accente ruse in doar cateva saptamani. Jucatorii principali (caci, aveam s-o aflam mai tarziu, noi am fost tot timpul doar marionetele): Iliescu, Roman, Stanculescu, Chitac si multi, multi altii ajunsi dand din coate si trecand peste cadavre (sau fiind exact cauza aparitiei acelor cadavre) in fruntea unei tari violate si schingiuite atat amar de vreme, ca sa-i mai dea o portie, contra cost de asta data. Dupa atat amar de ani, iata ca justitia ii condamna definitiv pe Stanculescu si Chitac la ani grei de inchisoare. O sa iasa dupa 1-2 ani, pe buna purtare si cu certificat medico-legal cum ca sunt grav bolnavi. Asta daca o sa stea macar si atat in puscarie. Roman reprezinta acum natiunea in relatia cu emigrantii, adica exact cu o mare parte dintre aceia care au fugit din tara tocmai datorita domniei sale si acolitilor lui. Iar Iliescu, imperial, scapa si de aceasta data cu fata curata. Cainii de paza ai democratiei originale, care la data aia isi ranjeau coltii la adresa gravidelor drogate care erau batute pe merit (pardon, ca sa folosesc exact cuvintele scrijelite de Lelia Munteanu, astazi senior editor la aceeasi mazeta, tipau isteric ca au copii acasa cand erau batute) de mineri si baloseau de ura la adresa celor care incercau sa intoarca Romania in timpul democratiilor istorice, latra astazi fericit aratand ca numai ipocritii pot acuza Justitia (cu J mare) in cazul Iliescu, dar accepta verdictul aceleiasi Justitii (cu J mare) in cazul Stanculescu+Chitac. Mai rau este insa ca, asa cum bine scrie Carturescu astazi, noua a incetat sa ne mai pese. Nu ne-am revoltat catusi de putin auzind verdictul, in care executantii sunt bagati la fiare, iar instigatorul si creierul malefic din spatele intregii revarsari de ura din acea perioada si din anii care au urmat, scapa basma curata. Ne mormaim neputinta in barba, si ne vedem de treaba. Mare parte au plecat deja de multi ani in tari in care drepturile omului sunt respectate din fire, altii ne pregatim sa ne facem bagajele, nu pentru ca am mai fi sub amenintarea gloatelor (pardon, poporului manios, ca sa citez din aceeasi Lelia), ci pentru ca aceleasi gloate sunt astazi la putere atat in politica, cat si in viata de zi cu zi. Te izbesc de tine, iti vin pe contrasens, te injura, te agreseaza, te dispretuiesc, nu au nici cele mai elementare notiuni de bun simt si respect, si sunt inodori si incolori politic (ca fizic sunt de multe ori si una si alta). Gloatele furioase au ramas aici, in Romania, sunt aceleasi gospodine insetate de sange care aplaudau masacrul tinerilor din centru acum 18 ani, sunt aceiasi melteni veniti din toate bubele purulente ale tarii sa sufoce orasele, sunt aceiasi politruci sau descendenti de politruci, aceeasi multime de imbecili, de stomacuri bipede, de fiare feroce sub o infatisare de tataie, mamaie sau corporatisti. Nostalgia dupa comunismul pe care nu l-au apucat e in floare la pustanii de 18 ani, iar putinii nebuni care mai vor sa se afle adevarul sunt ignorati cu desavarsire. Ceilalti care am mai ramas pe aici ne facem bagajele. Dreptii umblau cu capul spart acum 18 ani. Acum ei umbla cu capul in alta parte, iar cei ramasi aici, cu capul plecat.