Victor Ciutacu

S-au demascat! Sârbu' e sponsoru' lu' Doctoru'


din data de :Wed, 4 Jun 2008 12:07:35 +0300





Mile si-a anuntat aseara, la Vorbe grele , intrarea in staff-ul electoral al lui Sorin. Chestie care, pe de o parte, ma face sa ma bucur ca, spre deosebire de unii care-i datoreaza mult, eu am ales sa-l respect si sa-l consider prieten, respectiv, pe de alta parte, ca mai exista alti oameni in stare sa faca lucruri din convingere si sa si le asume...

UPDATE: In lupta electorala, unii chiar n-au nici o limita.

UPDATE LA UPDATE: Hop Che Guevarra de la Municipal



P.S. Deseara, la Vorbe grele , face 2 face cu Cristian Diaconescu

.....


Citeste tot articolul din Victor Ciutacu


Stire introdusa in :2008-06-05
Digg this!Digg this!  Slashdot it!Submit to Slashdot  Bookmark this post to del.icio.usAdd to del.icio.us  Submit to Reddit!Submit to Reddit  Submit to Reddit!Add to Technorati  Furl this!Furl
News Mania -Portal de stiri


  • Traian cel parolist baga paguba la argat
    Motto: “O problema haioasa: eu, Marian Vanghelie, imi propun sa fiu, impreuna cu colegii mei, reprezentantul celor din cercetare” (dezlantuitul Obama, al nostru) Traiane, eu te stiu un om de cuvant. Doar ai demisionat, dupa cum ai promis, la 5 minute de la suspendarea de care vorbesc manelistii lui Bursuc in clipul electoral al partidului tau [...].....

  • 4 din 15
    Jurnalul National implineste 15 ani, iar eu 4 ani de (cvasi)continuitate in acest ziar. Muncesc din 1993, de cind eram student, iar perioada de pina acum de la Jurnalul National este cea mai lunga pe care am petrecut-o intr-un loc de munca. De obicei, “aventurile” mele in cimpul muncii – Dumnezeule, cit de comunist suna! – dureaza undeva la trei ani. Aici mi-am batut categoric media. N-am o explicatie stiintifica. Pur si simplu, ma simt bine si in largul meu; alaturi de Marusica, de Marina, de Zass, de domnu’ nea Dan, de o echipa stabila si sudata. Sint ultimul venit dintre toti cei enumerati, iar asta cred ca spune foarte multe.

    Fotbalul m-a invatat ca echipa cistigatoare nu se schimba niciodata, iar Jurnalul National mi-a confirmat-o. Inclin sa cred ca oricare dintre noi s-ar fi putut misca lejer, intr-o piata a muncii din ce in ce mai libera si mai plina de tentatii financiare, catre zari mai calde. Nici unul insa n-a facut-o. Habar n-am de ce altii au ramas, nu pot vorbi si scrie decit in numele meu si despre mine. Ceea ce si fac.

    Am ajuns aici, la etajul opt al Casei Scinteii (formularea cu Presei Libere n-o cumpar), dupa trei ani care m-au macinat fizic si, mai ales, psihic, direct dintr-un birou confortabil de consilier ministerial. Am acceptat pe loc oferta lui Marius (de doua ori si jumatate mai mica decit veniturile mele in anul de gratie 2004), am demisionat instantaneu de la APAPS (de unde nu avea de gind sa ma goneasca nimeni) si m-am mutat cu arme si bagaje. Recunosc, am venit la masa-ntinsa: relansat, ziarul era deja un fenomen, Editiile de colectie (si nu numai) il impusesera in constiinta si preferintele cititorilor. Nu am nici un merit la ascensiunea fara precedent a Jurnalului National. Daca e sa am si eu o parte de “vina”, da, accept ca si datorita mie rezistam – si o facem lejer – de vreo trei anisori batuti pe muchie in top. Ziarul asta a devenit o masinarie, un angrenaj nemtesc. Functioneaza ceas si condus prin telefon, si daca ne scoli la 3 dimineata din somn, si daca – ipotetic vorbind – toata conducerea ar pleca simultan in concediu. Fiindca fiecare stie ce are de facut.

    Mi-e greu sa fac un rezumat al momentelor memorabile, placute sau dimpotriva, pe care le-am trait la Jurnalul National. O sa enumar citeva, fara pretentia de a le ierarhiza. Nu voi include partea de subiecte-bomba ale ziarului. O fac mult mai bine colegii mei care se ocupa de retrospectiva “Jurnalul National de 15 ani”. Aici m-am reinventat (si redescoperit ca ziarist) dupa o perioada de crunta plafonare, de aici am ajuns “analist” (ce generalizare prosteasca si goala de continut) si, ulterior, realizator de televiziune, aici mi-am condus pe ultimul drum un vechi si decisiv prieten (pe Ralu Filip, Dumnezeu sa-l odihneasca). O fi de ajuns? Cred ca nu. Asa ca nu vreau sa ma opresc. Mai am multe de spus si de facut. Cit sint dorit si performant, stau. Cind risc sa devin penibil sau balast, plec singur. E modul meu de viata...

    Alte opinii, ale colegilor mei (multi dintre ei, mult mai vechi) de la JN, gasiti aici.....

  • Nea Traiane pot scrie ce mult te iubesc
    Am scris despre marele Big Brother (aici si aici), am vorbit in geam (aici si aici), ce Dumnezeu as mai putea face? Poate doar sa marturisesc smerit cat de mult il iubesc pe nea Traian. Ceea ce ma simt nevoit sa si fac acum:) Luati si audiente… show_b71925527c770a(448, 386); UPDATE: Mi-am dat seama ce mai pot [...].....

 


Victor Ciutacu

TOATE ARTICOLELE DIN

Victor Ciutacu

NewsMania -Portal de stiri